Bianca Preda blog

Nu am numărat niciodată orele petrecute pe la cozile de administrații și instituții de stat pentru că nu am vrut să știu niciodată câți bani pierd în timpul ăsta. Adică, nu am vrut să aflu care este costul real al timpului petrecut în fața unui ghișeu dincolo de care te privește cineva absolut convins că ești un dobitoc. În fața celor mai mulți reprezentanți ai administrației de simți prost, indiferent de calificare și studii. Dacă nu știi cum se predă un dosar cu șină și ce fel de formular trebuie să iei de la nu știu ce alt ghișeu ești privit aproape cu dispreț. Cel mult cu condescendență. Dar mi-am dat seama că într-un anumit punct trebuie să admiți înfrângerea. Eu am declarat-o oficial acum două zile, când stăteam în Pieptănari, în fața unui ghișeu al Trezoreriei ca să plătesc o taxă de 1 leu. Două, mai precis. Căci una era de rezervă. Așa ni s-a spus.

Înfrângerea mi se pare firească și vine la pachet cu resemnarea. Ce să faci să schimbi? Formularele alea sunt acolo de când mă știu iar digitalizarea trece pe lângă aparatul de stat cu o nonșalanță aproape fatală. Ca să treacă timpul mai repede mi-am făcut și un top în minte. Topul celor mai tari motive pentru care am stat vreodată la coadă.

  • Ca să depun o cerere deja depusă online. Da, oricât de mult m-am bucurat că pot cere certificat fiscal online, când se blochează sistemul tot la ghișeu ajungi.
  • Ca dovedesc că subsemnata sunt eu. Am avut nevoie de o împuternicire de la firmă, pentru mine, semnată de mine. Suna logic…
  • Să iau un formular pe care să îl depun la alt ghișeu, stând la altă coadă.
  • Să plătesc o taxă pentru care mi se luaseră deja banii online.
  • Să aflu câți bani am în cont. Când lucrezi cu instituții de stat este posibil ca banii tăi să fie virați într-un cont de Trezorerie pe care nu îl poți verifica online. Trebuie să faci un drum până la instituție și cineva să îți spună care este situația banilor tăi.

Când e vorba de bani și taxe parcă te consolezi cu gândul că trebuie să fie un cost ascuns și acela este timpul tău. Blochezi câteva ore dintr-o zi de lucru de 8 ore producând fix zero lei. În realitate, taxa de un leu m-a costat, pe mine, mult mai mult de atât. Calculând pe baza unui salariul mediu oficial (5100 de lei brut, conform INS), o oră din viața unui angajat costă fix 30 de lei. Nu mai punem drumul și cât stai în trafic. Față de nervii pierduți, sumele sunt nesemnificative.

Prin urmare, ieri am făcut o nouă tranzacție de zile mari. Am plătit o taxă de un leu cu 2 ore de alergat. Paritatea profitabilității mele în această acțiune 1/60.

Bianca

Antreprenor. Comunicator. Trainer

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *