Bianca Preda blog

Îl mai știti pe șeful de acum 10- 15 ani? Acela care are rădăcinile într-un sistem atât de vechi încât cei de 20 de ani îl învață la istorie? El, șeful, știe că are dreptul de a veni când vrea la birou, pentru că are angajați care muncesc pentru el. Autoritatea lui este generată de caii putere ai bolidului parcat în fața intrării și de ștatul de salarii lunar. În fața evidenței pure, toți angajații trebuie să știe “cine îi plătește”. EL, omiprezentul și a-tot-cunoscătorul șef nu are nevoie de cursuri sau coaching pentru că știe mai bine ca oricine ce se întâmplă în firmă. Sitemul său informațional este bazat pe “oameni de încredere”, deci infailibil. El, șeful, le-a văzut pe toate. Crede că este imposibil ca un tânăr învățăcel să aducă ceva nou. Nu îl lasă niciodată să ia decizii dar îl ceartă că nu are atitudine de învingător.

La el, șeful, când te duci în audiență îi spui șefu’, nu bă’ Ioane sau domnule Popescu. Chiar și dacă te primește la el în birou, trebuie mai întâi să faci un referat pentru activitatea de până acum, înainte de a explica ce vrei. Te ascultă atent, pentru că a citit pe Facebook un articol care i-a placut foarte tare despre “ascultarea activă” și vrea să fie deschizator de drumuri. Simte, însă, că îți lipsește ceva când argumentezi. Nu stie să pună exact degetul pe ce îți lipsește dar parcă nu simte că poate avea încredere în tine. Brusc, își dă seama! Este cercelul ăla de hipster. Nu are cum să aibă încredere în cineva care își mutilează corpul în halul ăsta. Prin urmare, te trimite politicos la departamentul de HR să îți expui problema.

Iată-ne la departamentul de HR, cu ochii ațintiți spre doamna care te așteptă cu o cerere de concediu. Pentru ce altceva ai vrea să o vizitezi? Se bucură când te vede pentru că în locul tău ar putea fi Inspecția Muncii iar ea a învățat, la un curs, să rămână pozitivă. Proiectul tău rămâne la ea în sertar, lângă bilbliorafturile cu pontaje. Te întrebi, în punctul ăsta, dacă o fi fost bună de ceva ideea ta. Dar nu ai cum să știi pentru că toată lumea ți-a dat, cu amabilitate, de înțeles că rolul tău este să faci, nu să gândești.

Șefii aceștia sunt cei care se miră cel mai mult de criza forței de muncă. Împart vina în stânga și în dreapta, apostrofează multinaționalele pentru ca ne fură angajații dar nu sunt, încă, dispuși să restructureze compania și chiar pe ei înșiși pentru a se adapta unui alt stil de lucru.

HR-ul actual nu mai înseamnă – exclusiv – fișe de pontaj. Înseamnă implementarea unor strategii care chiar reușesc să genereze cifre interesante în rezultatele financiare ale unei companii. HR-ul are nevoie de un lider care să implementeze primul strategia și să creadă în echipa sa. Cei care sunt acum “pe val” au în frunte un lider și nu un “șef”. Șeful a murit, liderul prosperă. Liderul nu vine în BMW la birou pentru că importanța lui nu este știrbită de mersul pe bicicletă. El are un birou deschis și mai știe că diferența între “a cere” și “a porunci” este vitală. Liderul a înțeles că nu mai există o criză a locurilor de muncă ci o criză a managementului performant. Oamenii sunt mobili. Vor veni și vor pleca după bunul lor plac dar îi poți opri dacă înțelegi care sunt nevoile lor, dincolo de un salariu decent.

Semnat, o companie unde fiecare este șef pe cursul lui…

Bianca

Antreprenor. Comunicator. Trainer

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *