În România anului 2020, o companie este amendată pentru producerea unei reclame cu tentă sexuală. În condițiile în care zeci de BMW X6 branduite cu logourile videochaturilor stau în fața facultăților, cu ce schimbă asta mentalitatea românească despre expunerea femeilor în reclame sexiste?

Câte dintre sutele de mii de femei care aleg videochatul ca sursă primară de venit ( fiind cel mai de succes produs de export al României) credeți că vor fi revoltate de aceste reclame?  Câte femei care sunt bătute în numele iubirii credeți că vor da share știrii în susținerea unui punct de vedere corect? Nu publicitatea românească este problema, ci – ca aproape în toate cazurile – lipsa unei educației sociale.  

Se fac 20 de ani de  când lucrez în comunicare și am învățat că datele statistice sunt mai importante decât opiniile personale. Statistic vorbind, sexul vinde. Asta o știu și publicitarii, o știm și noi, o știu și agențiile din afară. Tot ce am reușit până acum este să facem trecerea de la reclamele Saunier Duval la cele Alka.

Nici măcar nu cred că este neapărat o meteahnă românească. Sexul în reclame vinde, în SUA, fără perdea și fără sancțiuni.

Istoria sexului în reclame ține de formă, dar fondul este același. În 2020 mesajul este mai rafinat și are o grafică mai bună, dar atitudinea este neschimbată.

Ceea ce lipsește este reacția consumatorului. Eu nu am auzit vreun grup de femei care să spună că nu mai cumpără produse care vând prin acest tip de mesaj. Asta pentru că nu le percepem ca atare. Trebuie să vină un CNCD să ne spună că e grav atunci când vinzi pe o imagine sexistă.  

Să mergem mai departe de reclame. Dacă educatia și atitudinea misogină este problema, înseamnă că avem printre noi și directori de creație, directori de marketing sau alte soiuri de antreprenori și șefi care dețin controlul bugetelor de publicitate și direcția creativă a unor branduri. Să presupunem, de dragul conversației, că doi tipi din ășita se întâlnesc la un pitch… În cazul unora crescuți în logica “sexul vinde” – atâta timp cât îl vând femeile-  bunul simț este perceput ca feminism iar sancțiunea acestei atitudini este luată drept frustrare.

Așa cum am mai scris într-un material pe blog, industria comunicării este dominată de femei. “PR-ițele” încă sunt văzute ca elemente decorative de către unii clienți, fapt care se manifestă și în bugetele aproape nesemnificative pe care le alocă multe companii pentru acest timp de activitate. Dar asta e altă poveste…

Se schimbă ceva?  Măsurile punitive pot atrage atenția asupra subiectului. Pasul unu. Noile reglementări ale Facebook sunt pasul doi. În timp ce scriam acest articol am aflat de câteva pagini închise pe motiv de conținut sexual în reclame. Problema este că sancțiunile nu fac educație, ci doar schimbă metodele de lucru.

Keep hope alive!

Bianca

Antreprenor. Comunicator. Trainer

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *